|
||||
|
||||||||||||||||
|
|||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||
Quadro delle consonanti variabili
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||
Commento al quadro
|
|||||||||||
|
||||
SIshiLIA BEĐĐA Li furasteri ca 'n sishilia sunnula vardanu cu granni maravigghia rishinu ca nun c'é nta tuttu u munnu n'isula ca la nostra s'assumigghia. La conca d'oru è chiddha ca stralishi supra la nivi Muncibbeddhu riri spanni lu faru la so bianca lushi l'Anapu scurri 'n mezzu a li papiri. Sishilia Sishilia, canta la pastureddha. Sishilia Sishilia, joca la funtaneddha. L'aria e lu suli jinchinu l'arma di puisia. Sishilia Sishilia, tu si la terra mia. L'asheddhi pipitianua matinata la zagara d'aranci e minnuliddhi cu la vuccuzza rushi e nzuccarata cantanu comu cantanu li stiddhi. Lu suli spunta supra la muntagna d'oru zicchinu pari raccamata li picuriddhi 'n mezzu a la campagna si mancianu l'irvuzza abbarsamata. Sishilia Sishilia, canta la pastureddha. Sishilia Sishilia, joca la funtaneddha. L'aria e lu suli jinchinu l'arma di puisia. Sishilia Sishilia, tu si la terra mia. L'amuri è un focu ca nun fa faiddhi picchì ntall'arma cuva e nun si viri Chiù capricciusu di li picciriddhi ti fa ghittari lacrimi e suspiri Na picciutteddha ca ti voli beni sulu 'n sishilia tu la poi truvari lu cori chinu d'amurusi peni sulu iddha lu sapi cunzulari Sishilia Sishilia, canta la pastureddha. Sishilia Sishilia, joca la funtaneddha. L'aria e lu suli jinchinu l'arma di puisia. Sishilia Sishilia, tu si la terra mia. |
INNo alla S I S H I L I A Jardinu ri biddhizza e di splinnuriIsula jittata 'n mezzu di lu mari, Terra filishi chi so tanti shuri, Nun abbastanu l'occhi pi taliari. Cà li tri Cuntinenti s'incuntraru pi dàrisi la manu o pi luttari, Adi e Pirsefuni si maritaru; amuri e sanghu sempri a cuntrastari. Sishilia, Sishilia, tutti shercanu a iddha, Sishilia, Sishilia, di shivirtati stiddha, china di lushi e vita, amuri e fantasìa, Sishilia, Sishilia, tu si la Patria mia. Ccà vìnniru li Greshi e Sarashini chi s'immiscaru poi cu li Nurmanni; un Populu chi senza li catini avia un Regnu riccu, forti e granni. A cui la mala signurìa ni retti dèttimu cu lu Vespru 'na lizioni; arrispunemu juncennuni tutti e tannu addivintamu 'na Nazioni. Sishilia, Sishilia, tutti shercanu a iddha, Sishilia, Sishilia, di shivirtati stiddha, china di lushi e vita, amuri e fantasìa, Sishilia, Sishilia, tu si la Patria mia. Cu Garibaldi la Sishilia critti d'avìrinni ricchizza e libirtati; n'arrispuneru cu li bajunitti, emigrazioni, mafia e puvirtati. Mentri parìa ca jìamu tutti o funnu si senti un gridu di l'antichi tempi; dici a Sishilia 'n facci a tutt' u munnu: "Nuàutri semu un Populu pi sempri!". |
L' Alivi |
Cuannu nascinu
l'alivi, finu a 'na rishina r'anni, sunnu comu st' arvulu chi si viri. Na stu tempu nun hannu fattu tantu fruttu picchì a chiantima è ancora nica. |
|
Pi chissu
'n mezzu all'alivi, cuannu sunnu nichi, si cci siminanu vigni, e puru carcocciuli
e pumaroru. I vigni hannu 'na produzioni chi dura 'na vintina r'anni e poi morinu. Giustu u tempu pi fari addivintari ranni e forti l'arvuli r'alivi chi poi continuanu a so produzioni ricca e abbunnanti. |
|
Si l'arvuli
r'alivi nun mennu curati, addiventanu 'na macchia nfuta c''un si cci pò
chiù mancu avvishinari. Accussì addivintaru i campagni nall'anni '60 e '70, cuannu tutti i viddhani si nni scappavanu 'n città a travagghiari ne fabbrichi e ne putì. A campagna abbannunata fashia pena a talialla. Finarmenti i campagnoli caperu u valuri chi havi a terra, e ora cuminciaru arré a scaddhuzzari, a rimunnari, a putari vigni e alivi. E comu havi valuri lu beddhu ogghiu e lu beddhu vinu! |
|
Havi milli
e milli anni ca l'alivi vennu travagghiati sempri a stessa manera: Dopu
l'estati si cogghinu e ssi schipentanu pi faricci nesciri l'ogghiu, no misi
di ottoviru. Poi no nmernu si rimunnanu pi livari i rami morti e falli rinfurzari. 'na vota ci vulianu scali p'acchianari fin'a 'n cima all'arvuli, ma ora ne tempi moderni li rimunnanu vasci e larghi, accussì si ponnu cogghiri ri 'n terra senza arrampicarisi. |
|
Pi centu
e centu anni un arvulu r'aliva veni travaggiatu di generazioni e generazioni
ri viddhani. Nun moli terra speshiali, e mancu accua assai. Sulu chiddha chi cari ri 'n celu. St'arvulu chi si viri havi chiossai di shincushent'anni e ancora havi ramisheddhi virdi e forti chi fannu alivi. |
|
Si spacca
pezza pezza, ma 'un s'arrenni mai: Comu si fa a nun amari un arvulu accussì? Virissuvu comu 'n Campagna si parla cu rispettu di l'alivi. Sunnu a shivirtà di la terra. |
|
Cuannu poi,
dopu chiossai di milli anni, mori, i so rarichi sunnu sempri dhà, a daricci
vita e so figghi. 'N campagna si virinu spissu gruppi di rui, tri o cuattru arvuli unu vishin'all'autru. Sunnu i figghi di n'arvulu chi fishi u so shiclu millenariu, e ora n'accuminciau nautru pi autri milli e milli anni. |
|
* * *
A caccia cu fushili ri canna |
|
o tempu ri nostri
avi, ne campagni, no vucceri si cci jia 'na para di voti l' annu, ne festi ranni.
Masino, pa carni, s' accummirava cu addhuzzu, cu ll' ova, e cuannu si vulia fari
sprazzu,
si jia ne vurghi a cacciari cuarche cunigghiu o leppiru. Nun era sport, ma 'na nishissità.
|
|
I picciriddhi
già ri nichi jianu a caccia chi frecci: elasticu e manicu r' aliva. Ma già u patri
ci fashia u primu fushili ri canna p' abbituallu a ghiri appressu all' armali sarvaggi
cu ntentu ri pigghialli ri mira. Ma i picciriddhi, cu dhu fushili pi ghiucari ...
ci jucavanu.
Jurnati ammucciati 'n mezz' e pal' 'i ficurinnia, o ne casi vecchi strigati, a fari
scattari i fushili
e a vushiarisi un cu ll' autru ' Mani in alto!'.
|
|
|
U fushili era un pezzu ri canna tagghiata a 'na sherta manera, chi cuannu
si tirava u grillettu fashia un scattu surdu e forti di canna vacanti. |
|
25.12.2016